În România, reciclăm doar 13% dintre totalul deșeurilor municipale generate, în timp ce câmpiile, pădurile, râurile sunt sufocate cu gunoaie.
Sistemul de garanție-returnare este un instrument folosit cu succes de alte state pentru creșterea reciclării, dar amânat nejustificat în România.
Pe lângă amânarea costisitoare, România riscă să facă niște erori care vor scădea eficiența sistemului de garanție-returnare.
Pentru a evita aceste capcane, guvernanții trebuie:
1. Să introducă ambalajele reutilizabile — prin eliminarea sintagmei ”nereutilizabil” din textul proiectului de lege, respectiv a Hotărârii de Guvern care vizează aplicarea sistemului garanție-returnare, care limitează aplicabilitatea la ambalaje de unică folosință.
Astfel ar crește cotele de colectare pentru recipientele refolosibile. Mai mult, ar putea scădea costurile. Experiența altor țări arată că operatorii de sisteme pentru recipiente de unică folosință și pentru cele refolosibile pot coopera și pot folosi la comun infrastructura de colectare, variantă mai accesibilă pentru consumatori și cu aplicabilitate la scară mai largă. În plus, operatorii celor două sisteme pot coopera, oferind servicii reciproce de compensare.
2. Să stabilească cadrul optim de funcționare a operatorului de sistem centralizat.
În toate sistemele garanție-returnare (SGR) europene standard, operatorul centralizat al sistemului este înființat atât de producătorii care pun pe piață produse ambalate (50%), cât și de comercianții cu amănuntul care joacă un rol activ în vânzarea și colectarea acestor recipiente (50%) — în cazul nostru pentru recipiente de băuturi vizate de sistem.
Dacă producătorii și comercianții nu cooperează pentru organizarea unui sistem optim, recomandăm opțiunea de înființare a operatorului de sistem de către stat — operator centralizat public.
- De ce trebuie implicați producătorii de produse ambalate?
Fiindcă aceștia sunt responsabili de aplicarea Responsabilității Extinse a Producătorului (EPR), care este o strategie de protecție a mediului prin care să fie atins obiectivul reducerii impactului de mediu. Producătorul trebui să își asume responsabilitatea pentru întregul ciclu de viață al produsului, inclusiv pentru preluarea, reciclarea și eliminarea acestuia. Această responsabilitate, tradusă în costuri, îi poate determina pe producători să proiecteze ambalajele în așa fel încât să fie mai ușor de reciclat și, în general, să aibă un impact mai redus asupra mediului.
- De ce trebuie implicați comercianții?
Sunt responsabili de vânzarea produselor ambalate și colectarea acestora prin SGR.
Pe baza experienței europene, operatorul de sistem a fost întotdeauna stabilit după adoptarea dispozițiilor legale finale, respectiv a Hotărârii de Guvern elaborată de Ministerul Mediului, dar înainte de data legiferată a implementării sistemului garanție – returnare din HG-ul menționat.
Cel mai recent exemplu în acest sens este Scoția, care a adoptat legea în mai 2020, iar operatorul de sistem format din producători și comercianți (având 50% fiecare) a fost înființat în primul trimestru al anului 2021.
Operatorul de sistem ar trebui să acționeze ca organizație de transfer de Responsabilitate Extinsă a Producătorilor, colectând contribuții financiare de la toți agenții economici care introduc pe piață produse ambalate, în cazul de față recipiente pentru băuturi vizate de sistemul garanție-returnare, în conformitate cu principiul formulat în articolul 8a din Directiva privind Ambalajele și Deșeurile de Ambalaje, după cum urmează:
„Statele membre iau următoarele măsuri necesare pentru a se asigura că contribuțiile financiare plătite de producătorul produsului pentru a se conforma obligațiilor sale extinse de responsabilitate a producătorului:
(a) acoperă următoarele costuri pentru produsele pe care producătorul le pune pe piață în statul membru în cauză:
- costurile colectării separate a deșeurilor, a transportului și tratării ulterioare a acestora, inclusiv tratamentul necesar pentru îndeplinirea obiectivelor (…), luând în considerare veniturile din reutilizare, din vânzările de materii prime secundare din produsele sale și din garanția nerevendicată de consumatori aferentă sistemelor garanție-returnare,
- costurile furnizării de informații adecvate deținătorilor de deșeuri;
- costurile colectării și raportării datelor. ”
3. Să se asigure că activitatea operatorului de sistem va fi realizată pe baza principiului non-profit — iar alegerea formatului entității care corespunde acestui principiu ar trebui să se bazeze pe cadrul legal românesc.
Contribuțiile financiare care vor fi plătite de către toți producătorii mari și mici de băuturi către operatorul de sistem ar trebui utilizate numai pentru a acoperi costurile menționate mai sus, rămase pentru a fi achitate după vânzarea materialelor reciclabile.
În niciun caz, sumele achitate de producători și comercianți nu pot fi utilizate ca sursă de dividente pentru membrii fondatori care sunt în mod normal asociațiile producătorilor și asociațiile comercianților cu amănuntul. Dacă, la presiunea producătorilor, operatorul de sistem se va organiza sub formă de societate pe acțiuni (S.A.) pot apărea situații care rezultă în avantaje inegale pentru marii producători. Mai exact, S.A. oferă posibilitatea partajării dividendelor între acționari, adică avantaje pecuniare în detrimentul unei bune funcționări a sistemului de garanție returnare. Prin urmare, unica formă de organizare care va asigura caracterul non-profit real este asociația.