Azi mi-am făcut curaj și am rearanjat compostul din curte. Acolo adunasem, începand cu primăvara anului 2010, toate resturile vegetale din bucătarie, din grădină și… și din …toaleta uscată pe care mi-o improvizasem în WC-ul unei locuințe „anexă”.
Și iată că a funcționat foarte bine, cu toate că nu-i acordasem grămezii de compost atenția cuvenită (de exemplu, să aibă un anumit grad de umiditate, pentru că râmele să descompună materia organică). În poză se vede grămada de compost în timp ce o întorceam. Ah, da: întorsul e necesar, tocmai pentru a amesteca/omogeniza cât mai bine părțile umede și uscate ale materiei organice.
E un pic de lucru cu asta, dar la început de început de primăvară chiar face plăcere să dai la furcă, lopată și hârleț.
IMPORTANTISSIM: Fără compostare NU aș fi putut renunța la pubelă, iar la groapa de gunoi de la marginea Sighișoarei ar mai zace azi cel puțin o tonă de deșeuri menajere în putrefacție. Așa, însă, am multiple avantaje:
1. Îmi economisesc cei 8 lei/lună pentru pubelă.
2. Produc humus pentru propria grădină.
3. Nu fac kk și pp în apă, adică în… Târnava Mare, râul copilăriei mele (apropo: WCul cu apă mi se pare una dintre cele mai bolnave invenții ale omului, pe locul trei în topul perversiunilor după bomba atomică și lagărele de concentrare comunist-naziste. Ce au toate aceste invenții în comun? Toate transformă valori și natura în „gunoaie” bune de aruncat la groapă).
4. Plasticurile și hârtia + metalele reciclate (din ambalaje) pot fi reutilizate (de chinezi, probabil, dar mai bine așa decât să ajungă la groapa de „gunoi” din Sighișoara).
